| 1.
|
ISPRĂV'I, isprăvesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge până la sfârsit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârsi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârsit, pe sfârsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă! Isprăveste odată! = taci! termină! (Refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. Tranz. A face să se prăpădească, să dispară. ◊ Refl. S-a isprăvit cu el. - Din sl. ispraviti.
Sursă
: DEX'98
(15771)
- valeriu |
| |
| 2.
|
A isprăvi ≠ a începe
Sursă
: Antonime
(68866)
- siveco |
| |
| 3.
|
ISPRĂV'I vb. v. căpăta, distruge, dobândi, izbuti, înfăptui, nimici, obţine, potopi, prăpădi, primi, realiza, reusi, sfărâma, zdrobi, zvânta.Sursă
: Sinonime
( 188362)
- siveco |
| |
| 4.
|
ISPRĂV'I vb. 1. v. termina. 2. v. încheia. 3. a epuiza, a încheia, a sfârsi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 4. a încheia, a închide, a sfârsi, a termina. (Să ~ discuţia.) 5. v. iesi. 6. v. consuma. 7. v. absolvi. 8. v. expira. Sursă
: Sinonime
( 188361)
- siveco |
| |
| 5.
|
isprăv'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. isprăv'esc, imperf. 3 sg. isprăve'a; conj. prez. 3 sg. si pl. isprăve'ască
Sursă
: DOR
(254560)
- siveco |
| |
| 6.
|
A ISPRĂV//'I ~'esc tranz. 1) (acţiuni) A duce până la capăt; a sfârsi; a termina; a încheia; a dovedi. 2) A face să se isprăvească. [Sil. is-pră-] /<sl. ispraviti
Sursă
: NODEX
(339394)
- siveco |
| |
| 7.
|
A SE ISPRĂV//'I mă ~'esc intranz. 1) A ajunge până la capăt; a se sfârsi; a se termina; a se încheia. 2) pop. A înceta să mai existe; a se pierde; a se prăpădi. /<sl. ispraviti
Sursă
: NODEX
(339395)
- siveco |
| |
|
|